Bunicii Buciumului

Revista Căminului de Bătrâni „Sfinţii Impăraţi Constantin şi Elena” Iaşi

Echipa redactionala a revistei :
Redactori: Tudor Tudose, asistent medical principal Florentina Scortanu,
Asistatii : Aurel Crap, Cristina Maria Cozma, Eugen Nedelcu, Constantin Curca
Tehnoredactare: psihopedagog Odetta Marilena Carneci Andarache

IMPRESII DE CALATORIE I

Plecata-m paispe din camin
Spre sfintele locase
Si amintirile raman
Unde-am vazut orase!

Din inima am fost miscati
Vazand “colturi de rai”
De cei ce-au fost preucupati
Credinta sa o ai !
 
Vaslui , Barlad sau Bujoreni
Sunt renumite locuri
Unde lacasurile-s ieri
Si azi si peste veacuri !

Excursia a a fost un vis
Cu emotive resemnari
Ce in suflet ne-a adus I
ubire , nu uitari !

Tot ce mult ne-a rascolit
Istoria apusa
Acum din nou ne-am lamurit
Caci lumea nu e dusa!

Pastram in inima si- n gand
Acele calauze sfinte,
Care ne-au povestit plangand
Despre trecuturile duse!

Am fost cu totii rascoliti
De- acei conducatori,
Am simtit ca sunt iubiti
De oameni muritori !

Cand ne-am intors, am regretatat
Cu totii laolalta,
Ne-a parut rau ca n-am mai stat
Dar mergem altadata!

In incheiere felicit
Pe marele director,
Caci am simtit ca ne-a iubit,
Ne-a fost ca si un vector !

Din dragoste
Eugen Nedelcu
11- 09- 2014

Drumuri de istorie

Pe culmile Buciumului aburii unei dimineti de toamna se bulucesc pe locasuri ascunse pline cu fructe salbatice ale toamnei.

Pale de vant usor precum mangaierea dulce a iubitei poarta cu ele aroma viilor, ce se doreste culese. Soarele isi trimite binevoitoer si bland primele raze plapande de caldura .

Un grup pestrit si complex isi ocupau locurile intr-un microbuz elegant. Staful este compus din domnul director, domnul asitent Teofil , doamna Odetta, sufletul , organizatorul si ghidul nostru. Ora 7:30 iesim pe poarta, pe directia Vasluiului. Drumul e sinuos si confortabil intr-o circulatie neaglomerata. Privirea surprinde bogatiile toamnei. Oameni harnici isi strang roadele muncii.

O poarta mareata sculptata de maini maestre in inima de stejar cu motive bine stiute ale sforii, a ochiului de acvila si insemnele cetatilor dacice, ne permite sa vizitam manastirea si monumentul - Movila lui Burcel. In urechi parca aud cornul vestitorilor Mariei Sale Stefan, si parca vad alaiul domnesc impanzind aste locuri. Cu nostalgie in suflet plecam mai departe . Intram in Vaslui la ora cand aglomeratia se pune pe picioare. In Vaslui ne aciuam in Parcul central “ Copou “ , foarte cochet si bine intretinut. Aici ne rasfiram in grupuri prietenesti pentru a lua o gustare. Nimic nu ne grabeste.

Dupa un timp ne imbarcam . Manastirea Magaru , un complex monarhal de o frumusete deosebita. Spun complex pentru ca e format din biserica veche, chiliile calugarilor, si o alta biserica noua in proportie de 70 % gata. Si aici credinta si blagoslovenia marelui domn Stefan a lasat urme adanci , eterne.Prin bunavointa staretului manastirii am fost indrumati sa gustam bucatele pregatite pentru oaspeti si vizitatori ocazionali , la timpul pranzului. Ciorba de legume, musaca de cartofi, orez dulce, si alte bunatati, dulceata de afine, zacusca etc.

Mai departe am oprit si vizitat gradina zoo din Barlad. Intr-un parc imens, si beneficiind de un perimetru adecvat , isi faceau siesta lei, tigrii , jaguari , ursi, antilope, bivoli , maimute, un numar mare de pasari. Acvariul existent in aceasta gradina ne-a aratat vietuitoare ale difetite mari si oceane de pe glob. Un nou traseu cu peripetii de asta data (necunoscand parcursul), ne-a condus in final la manastirea Moreni.

O manastire a carei constructie a inceput in 1992 , iar la venirea si vizita noastra arata ca raiul descries in Biblie. Super curatenie, flori de o diversitate imensa, fac ca aceasta curte inconjurata pe trei laturi de chiliile maicutelor, sa para ceva ireal. 33 de maicute vituiesc aici , iar singurul preot ne-a dat binecuvantarea, miruindu-ne pe toti.

Cu inimile pline e credinta si recunostinta lui Dumnezeu pentru cele vazute si traite in aceasta luminata zi , ne-am imbarcat catre lociunta noasta. Permanenta grija , atentie, bunatate si omenia au fost in mijlocul nostru , prin bunavointa domnului director, doamnei Odetta si a domnului Teofil . Le multumesc pe acesta cale , la fel ca si toti ceilalti din grupul celor 14 , le doresc sanatate. Multumim !

Aurel Crap

11 - 09 – 2014

Slava tie Doamne,
 

Puterea imi vine de la Tine
O Domnul meu ocrotitor
Mai ajutat intodeauna
Mi-ai fost de mare ajutor !
Eu ti-am gresit , marturisesc!
Tu , Doamne sti mai bine,
Prin rugaciuni am sa te rog,
Sa nu ma dai de langa tine !
Am fost flamand , tu m-ai hranit
Am fost gol , m-ai imbracat,
Te –am suparat de-atatea ori
De langa tine nu m-ai dat !

Constantin Curca

Flacari umbland

N-ai ce vedea. Sunt ca niste haine vechi, care se taraie de ici-colo, vaitandu-se de sale sau de atacuri de inima. Unii n-au dinti, altii vad sau aud greu sau se misca atat de incet ca incepi sa-ti dai seama unde dor mai tare oasele.

Asta daca stai cu ochii larg deschisi. Daca ii privesti cu atentie, cat sa vezi hainele ponosite si chipurile zbarcite. Cateodata mai au o ceata rosie pe ochi, semn ca, de curand, au preferat sa evadeze intr-o realitate in care sunt tineri, sanatosi, sarmanti si cuceritori. A doua zi e si mai rau, pentru ca realitatea adauga deziluzia si cefaleea. Si vad si ei ca sunt zbarciti cu haine ponosite. Asta daca stai cu ochii larg deschisi.

Daca inchizi pleoapele putin cate putin, pana cand ramane doar o taietura de lumina, nu mai vezi chipuri sau lucruri, ci doar umbre colorate. Daca tii ochii deschisi doar pana la limita atingerii vezi ca totul apare ca niste luminite. Nu mai vezi oameni, vezi niste flacarui. Nu mai sunt tineri sa batrani, femei sau copii, ci niste flacarui colorate. Unele sunt mai vii, mai jucause, de parca niste copii abia au iesit in pauza. Altele sunt mai domoale, mai inalte, cu sclipiri mai duioase, de parca lumanarile vietii lor au ars o multime de ani trecand prin bucurii, suparari, casatorii, tradari, crize, dureri, nasteri de copii si de nepoti, realizari si aniversari, sperante si dezamagiri. Sunt ca niste flacari puternice, in care culorile apar si dispar, se alunga, se contopesc, sa cheama si se tin aprinse pentru ziua de azi.

Seamana cu niste suflete de om. Cateodata flacaruile nu tin cont de varsta sau de dureri. Stralucesc ca niste luminite de copii si se joaca, se bucura, alearga de colo-colo, merg in locuri nemaivazute. Am vazut flacarui colorate care se minunau de animalele nazdravane de la gradina zoologica sau de linistea Copoului vasluian. Am vazut flacarui intrand in manastiri, in mijlocul naturii surprinzatoare, inchinandu-se la icoane, alaturandu-se celor de la candelele sfinte, contopindu-se unele in altele. Am vazut asta la Manastirile Bujoreni si Moreni si pe unde am mai fost.

La intoarcere, luminitele povesteau cum era prin locurile acelea mai demult, cam moleseau, am vazut ca erau niste luminite fericite, pe care nu le mai dureaupicioarele de atata mers, ca si supararile erau uitate, iar culorile lor erau de scantei tinere si vesele.De aici, daca deschizi din nou ochii, flacaruile se transforma in suflete,in oameni cu suflete calde, care ii lumineaza pe dinauntru, iar batranetea dispare, lasand loc luminii. Pana si hainele li se fac mai frumoase, aproape familiare.

Tudor Tudose

18 septembrie 2014

Priviti poza de grup si ziceti daca nu e calda, ca un cerc de flacarui colorate.

IMPRESII DE CALATORIE II

La revedere , oras , ramai cu bine !
Eu plec cu “ colindul”
Tu ramai cu cele sapte coline
Iar eu te voi dori , cu gandul !
Nu plec pe jos in susul tarii,
Ci cu masina cu patru roti
Insa nu te voi da uitarii
Caci tu ne-ai bucurat pe toti!
Voi vizita prea sfinte manastiri
Cu clopote si turle semete,
Ce vor ramane amintiri
Dar si icoane cu martiri !
Si am plecat pe drumul tarii
Ce urca pe sfinte locase
Si nu voi da niciodata uitarii
Pe vajnicii inaintasi.
Ori va fi Sucevita sau Schitul Teodora,
Sau Putna cea mareata
Caci toate au intregit istoria,
Si clipa mea din viata.
Si sfintii parca ne-au primit
Cu chipuri sclipitoare,
Ca soarele ce-a rasarit
La margine de mare.
Cu piosenie si lacrimi,
La ei ne-am inchinat,
Ne-am intercut in datini
De toate am uitat !
Cand clopotele au sunat
Si-au rasplandit o veste ,
Peste orase , peste sat
Caci Dumnezeul este !
Si ne-am intors din nou la tine
Iubitul meu Iasi ,
Am revazut ale tale coline
Facand ,ca un copil aceeasi pasi.
Pe glia mea divina !

Din dragoste
Eugen Nedelcu
11- 09- 2014

POPAS NEMTEAN

Te rog stai langa mine. Tine-ma de mana! Niciodata sa nu refuzi o mana intinsa , care se deschide ca o floare spre tine, si mai ales niciodata sa nu spui niciodata. ! Tina-ma de mana si strange-mi degetele crispate. Ma doare iubirea ta. Nu tip , vreau liniste! Vreau sa aud linistea .Strange-ma in brate tare si mai ales nu te misca. Tacerea mieilor e aici la Agapia. Da! Maicutele sunt mieii Domnului , si noi , noi ce suntem? Suntem niste pacatosi . Bea aghiazma ! E de la Nazaret. Sfinteste-ma cu trupul tau . Ce frumos sursura paraiasul de munte! E rece ca ghiata, desi e vara la Agapia si maica Felicia mai traieste. Reci ca gheata sunt si mainile mele. Incalzeste- mi –le! Dar si ale tale sunt reci. Hai in padure sa ne pierdem printre brazi. Doamne , ce cer curat ! Eu vreau sa raman aici pentru todeauna. Cum sa ne primeasca pe noi, pacatosii , harnicile si cernitele maicute ? Poate doar asa, in vacanta. Sa plecam , ne asteapta autocarul ! Hai acasa ! Si la noi e bine, curat si frumos . Si unde mai pui ca avem si agheazma !

Cristina – Maria Cozma 

17 sept 2014- Camin Iasi

Capela sfanta

Eugen Nedelcu

Astazi este slujba mare
La capela din camin,
Desi inima nu doare,
Nu lipsesc si o sa vin!
Aud toaca de chemare
Pentru cei ce sunt crestini
Sfanta vinere e mare
Pentru sfintii cei divini !
Cand pasesc pe al Tau prag
Tot sufletul ma infioara
Si ma inchin la sfinti cu drag,
Pentru a cata oara!
Am nadejde–n Dumnezeu
Si in Preacurata
Si nu ma inchin doar eu ,
Ci cu toata “gloata”!
Pomenesc pe toti cei morti
Credinciosi sunt toti adeptii
Sfantului altar,
De aceea merg cu totii
Sa se-nchine iar !
Vin cu gandul incarcat
Cu pacate multe,
Caci asa i-a fost dat ,
Domnul sa ma asculte!
Plec cu sufletul impacat
De la „Casa Domnului”,
Si sper ca voi fi iertat
De pacatul omului!
Din greseala in greseala
Noi cadem cu totii,
Si speram cu totii iara
Pana-n ceasul mortii !
Dumnezeu cel sfant e bun

Cei plecati spre cele sfinte,
Fara sa te-nchini nu poti
Sa-ti aduci aminte !
Si-i cerem iertare,
De ne-abatem de la drum,
Din credinta mare !

Revista Caminului de batrani „ Sfintii Imparati Constantin si Elena” Iaşi
Echipa redactionala a revistei :
Redactori: Tudor Tudose, asistent medical principal Florentina Scortanu,
Asistatii : Aurel Crap, Cristina Maria Cozma, Eugen Nedelcu, Constantin Curca
Tehnoredactare: psihopedagog Odetta Marilena Carneci Andarache